Un plus... de kilograme

In 1976, Thelma D. Toole arunca manuscrisul fiului sau pe biroul unui editor din Louisiana cu recomandarea: “Citeste-l, ca merita”. Asta dupa telefoane insistente date vreme de cateva saptamani si sinuciderea tanarului autor John Kennedy Toole cu vreo decada inainte, la doar 32 de ani. Dupa cinci ani, romanul primea premiul Pulitzer.

New Orleans-ul e locul de nastere al jazz-ului, orasul cel mai mare din Louisiana, cu o populatie majoritar afro-americana si catolica si cu un nume imprumutat de la ducele de Orleans, Filip al II-lea. In New Orleans, pe strada Desire, isi duce viata d-na Reilly alaturi de fiul sau, Ignatius. Intre doua pensii ale mamei, tanarul de 30 de ani se roaga Sf. Medericus pentru sanatatea intestinelor sale si urzeste planuri contra Myrnei Mirkoff, iubita din facultate ce ii amenintase virginitatea. Inevitabilul se produce si Ignatius, supraponderalul somer, doctor in sociologie si nihilist, e scos din inertie de o gafa a mamei sale. Urmeaza pentru Ignatius procesul lung si chinuitor al gasirii unei slujbe. Iar pentru d-na Reilly, tranzitia intre prietenia cu muscatul si aceea cu Santa Battaglia, bunica jucatoare de popice si izvor nesecat de sfaturi mai mult sau mai putin inspirate.

Revenind la recomandarea d-nei Toole… “Conjuratia imbecililor” e genul de carte care iti cere sa intarzii cu somnul pana-n miez de zi, sa-ti prepare una dintre cele mai sofisticate cafele si sa mai si suni de trei ori pentru a afla ora exacta inainte de a-ti relua lectura. O activitate destul de placuta, de altfel.

John Kennedy Toole – Conjuratia Imbecililor