12 cu 13

E seara si ma feresc de 12 ca sa nu fie 13, vineri-13. Am in minte trei cuvinte cu "a" si amintirea unui vi(s)col pe drumul de intoarcere din oras. Si pentru ca timpul trece si se apropie 12 cu 13, renunt la cuvintele cu "a" si spun/intreb doar atat:
-Ce poate sta pe cap?
-Necazul...
............................... [now you go] .......................................
Cristi s-a gandit... la prostii. Gabi la berete. Iata debutul unui joc din seria stupidului "Ce incape intr-o valiza?" care ma va scapa pe mine un timp de rusinea de a nu fi postat nimic pe blog de patru (?) luni. Nu zile de luni, luni de zile.

Materie prima de artist

Pentru a exista creatia trebuie sa existe un nimic. Fraza asta ar putea reuni cele 267 de pagini de roman ale lui somerset maugham. Dar cu mai putin succes la public decat actualul titlu “luna si doi bani jumate”.

Ce inseamna nimicul lui charles strickland/ paul gauguin? Viata mizera de pictor debutant la paris in etapa post- mariaj fericit, copii frumosi si venit stabil. De ce ar pleca un barbat de 40 de ani in lume pentru a deveni artist? Pentru ca “unii oameni nu sunt nascuti unde trebuie. O intamplare i-a aruncat intr-un anumit mediu, dar ei au intotdeauna nostalgia unui camin pe care nu l-au cunoscut”. Adica nostalgia locului in care se intelege ca “lumea intreaga e populata de fiinte ciudate care fac lucruri ciudate” si se stie ca “omul nu este exact ceea ce vrea el sa fie, ci doar ceea ce este silit sa fie”.

Iar unii oameni sunt siliti sa traiasca lumi, altii sa le creeze.

w. somerset maugham – luna si doi bani jumate