bucurosi de olimpiada? bucurosi! bucurosi!

Îşi duc viaţa la peste 4500 de metri altitudine, în regiunea supranumită “Acoperişul lumii”. Sunt în mare parte păstori sau călugări şi nu se pot lăuda cu lideri politici cu vederi expansioniste. Se mai numesc încă tibetani, dar numele riscă să li se piardă. La fel ca ţara, la fel ca identitatea naţională, dizolvate în graniţele marii Chine.

În 1949, “Armata de eliberare” chineză a invadat Tibetul. De atunci, s-a încercat prin toate mijloacele să li anuleze tibetanilor conştiinţa apartenenţei la o naţiune care nu mai există din punct de vedere politic. În prezent, locuitorii “Acoperişului lumii” continuă să militeze pentru independenţă. Dar protestele lor sunt întâmpinate cu violenţă de forţele de intervenţie chineze, se soldează cu arestări, morţi şi răniti. Între timp, Tibetul ca naţiune continuă să moară.

Ce fac statele democratice în acest timp? Îi încredinţează Chinei totalitariste sarcina organizării Jocurilor Olimpice de Vară din 2008. În acest caz, alternative precum Toronto, Paris, Istambul sau Osaka, aflate şi ele pe lista de opţiuni a Comitetului Olimpic Internaţional, pălesc în faţa fratelui mai mare (ca şi număr de locuitori) Beijing. Pe ce considerente? Potenţialul pieţei de achiziţie chineze este imens. Jocurile Olimpice au nevoie de sponsori pentru a putea supravieţui ca eveniment.

Şi totuşi. Merită să murdărim un simbol al democraţiei - Olimpiada -, asociindu-l imaginii unui stat ce calcă în picioare cele mai fundamentale drepturi ale omului? Cine are datoria de a lua atitudine în cazul Tibetului? Merită ca sportivii participanţi să îşi sacrifice anii de antrenamente boicotând această ediţie a Jocurilor Olimpice? Unde sunt acum autoproclamaţii apărători ai democraţiei şi drepturilor omului? Sau “drepţii” lumii occidentale intervin numai atunci când abuzurile au iz de petrol?

În perioada 8-24 august 2008, TVR va difuza în exclusivitate Jocurile Olimpice de Vară de la Beijing. O ediţie a cărei Flacără Olimpică, simbol al păcii, a fost pentru prima dată stinsă în timpul protestelor protibetane din Franţa. O ediţie al cărei crez, “O singură lume, un singur vis”, ar putea fi înlocuit cu un altul – “Lumea e China, visul - o Chină cât mai mare”. În fine, o ediţie pentru a cărei difuzare televiziunea naţională plăteşte din banii noştri.