caut megafon pentru libertate

Adună toate viciile societăţii americane a anilor ’60, amestecă-le bine şi toarnă-le într-un singur personaj. Spune-i personajului McMurphy. Plasează-l apoi în spaţiul având menirea de a aduce oameni la normalitate: sanatoriul de boli mintale. Scrie un roman pe această temă (1964) şi acceptă propunerea lui Milos Forman de a-l ecraniza (1978). Felicitări! Tocmai ai salvat generaţii întregi de la ignoranţă. Cu al tău “Zbor deasupra unui cuib de cuci”.

Nimic nu este ceea ce pare. Asta află McMurphy (Jack Nicholson) odată intrat în sanatoriul “condus” de sora Ratched (Louise Fletcher). Spaţiul nu reprezintă decât un refugiu pentru pacienţi, nebunia este răspunsul aşteptat de personal în urma aşa-zisei “terapii”, răul arătat cu degetul e mai puţin rău decât instanţa care îl stabileşte. Împiedicat la tot pasul de sora-şefă, deţinutul cartofor McMurphy încearcă să le arate “cucilor” autoexilaţi în sanatoriu calea spre zbor. Şi, într-un fel, reuşeşte.

Ca forţă a mesajului transmis, filmul “Zbor deasupra unui cuib de cuci” e un megafon. Dar nu unul prin care se strigă “Sunt liber!”, ci unul prin care personajul principal pronunţă răspicat “Măcar am încercat...”.

Ken Kesey - Zbor deasupra unui cuib de cuci (1964), roman ecranizat in 1975 de Milos Forman (regizor)