poveste de dat coltul - altora

31 iulie 2008, rapidul timişoara-mangalia

Caut cu privirea pe sub banchetă găleata în care i s-a scurs fetei tot sângele din obraji. Pun tremurul uşor al mâinii pe care mi-o întinde pe seama reţinerii ei de la tutun. Îi iau din mână preţiosul document al unicului nostru vecin de compartiment şi vagon. Citesc:

Mitrea Adrian-Şerban

… Eliberat conditionat din Penitenciarul …

… 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni

… lovituri cauzatoare de moarte…

OOOOOOK! Tot sângele îmi urcă în cap. Inclusiv cel al lui andy, din găleata de sub banchetă. Nu mai ştiu unde trebuia să ajungem. Am uitat numele şcolii de vară. Ong-ul din care facem parte. Capitala greciei. Al doilea prenume al meu. Am nevoie la baie.

31 august, un supermarket din timişoara

Îmi ţin averea, 50 de lei, în mână şi viitoarele posesiuni, două - pachete de absorbante, tuburi de pastă de dinţi, kile de pere -, în cărucior. Îmi cedez de două ori locul la casă în faţa unor adulţi mai ocupaţi. Mă aşez în urma lor, lăudându-mi în gând bunătatea şi aruncând un ochi vastei game de prezervative de pe stativul din dreapta.

Uite-l mă! Un tânăr, fruntaş la coada noastră, escaladează grilajul din stânga, se strecoară pe sub un grilaj geamăn şi mai la stânga şi hop! a ajuns la coada unei casieriţe mai iuţi – de mână. Şi uite cum îi e smulsă punga cu cornuri de pe bandă. Uite cum e luat de mâneca tricoului. Uite cum e împins şi tratat cu nesimţitule. Şi de cine? De un ciufut la a doua tinereţe, răpus de căldura de afară, ajuns cu întârziere la coada amicului meu atlet în timpul liber.

Ciufutul strigă 111 (greşit, amice, e 112). Apoi strigă paza. Apoi le alternează. Atletul meu preferat îi rămâne alături, suportându-i jignirile. Pentru că el e paza. Dar mâine nu va mai fi.

31 iulie 2008, rapidul timişoara-mangalia

Am ajuns la herculane şi ne tutuim. Andy e la a doua bere - adi la a şaptea. Vorbeşte despre displayuri de mobile phones, gura portiţei, adrian năstase, străzile din bucureşti, cei nouă ani de închisoare (trei condamnări). Berile îi compromit fluenţa, dar ce spune e mai interesant decât romanul cocainei al lui agheev. La craiova, ieşim pe coridor. Andy mimează somnul - Adi ne trimite la culcare. Ne arată cheia compartimentului (e aici, sus, la uşă; închideţi-o, să nu intre careva peste voi) şi ne urează somn uşor.

Morala: Atâta timp cât nu toţi se află de partea corectă a gratiilor, e important să ne plasăm gratiile în interior.