imi strig dependenta

La început nu îţi doreai nimic - aveai nevoie de “ceva” care să facă nimicul tolerabil. Apoi ai prins curaj şi ai început să visezi - acel “ceva” îţi spunea că totul e posibil. “Şi parcă ieri era vară, acum ninge”. Iar tu nu mai ai visul. Doar cei 25 de ani, o dragoste şi o prietenie de care nu-ţi mai pasă, un adevăr care doare şi pe care refuzi să îl crezi. Rămâne doar regretul că ai pierdut TOT. Iar finalul... îl ştim cu toţii. Şi toate astea doar pentru că, la un moment dat, ai făcut o alegere greşită – drogurile.

Recviem pentru un vis (cartea şi filmul) strigă nevoia oamenilor de a visa pentru a putea trăi şi de a uita că e nevoie să trăieşti pentru a visa în continuare. Nu e (doar) o carte despre tineri, cum nu e (doar) o carte despre narcomani. Dar acest aspect te marchează cel mai profund. Pentru că eşti şi tu un Harry, o Marion, sau un Tyrone C - simţi cum timpul trece, vrei să profiţi de el; ţi se spune că ţi-ai ratat viaţa, vrei să uiţi de eşec; ai nevoie de o alternativă la încrederea de sine ce îţi lipseşte, eşti oricând în pericolul de a-ţi găsi una jalnică.

Moto: Mai important decat visul e sa poti renunta oricand la el.

Hubert Selby Jr. - Recviem pentru un vis, Ed. Humanitas 2007